Dansul e, cu siguranță, cel mai popular sport din lume. Oamenii au dansat pe diferite ritmuri și din infinite motive de când lumea. Aproape că nu există om pe această planetă care să nu fi dansat măcar o dată! Și pentru că e cel mai popular, dansul a ținut să intre și el în rândurile disciplinelor sportive, cu reguli bine stabilite, cu ierarhii, cu tot. Dansul sportiv e altceva decât ceea ce știm cu toții că e dansul. Dansul sportiv nu e bâțâiala din discoteci sau din cluburile de fițe, ci e o artă dusă aproape la limita de sus a perfecțiunii, o disciplină care modelează fizicul și psihicul celui care a ales să-l practice, dansul sportiv înseamnă un mod de viață.
Virgil Boroș, coordonatorul departamentului de dans sportiv din cadrul Clubului Sportiv Municipal București, e omul cel mai potrivit pentru a ne dezvălui de ce dansul e unul dintre cele mai frumoase sporturi. Virgil a descoperit dansul sportiv în timpul studenției, alături de prietena sa, Alexandra, care i-a devenit apoi parteneră de dans și soție. Cei doi, Virgil și Alexandra Boroș, au format una dintre cele mai respectate perechi din dansul sportiv românesc. Alina, fata lor cea mare, în vârstă de 22 de ani, le calcă pe urme. Alina, alături de Ionuț Ciubotariu, pertenerul său, sunt printre primle 30 de perechi din lume la tineret! Cei doi sunt legitimați la CSM București, alături de alți sportivi de mare valoare.
„Dansul sportiv e un sport care înglobează principii de viață”
- Cum am putea defini dansul sportiv?
- Dansul sportiv reprezintă un sport de complexitate motrică ridicată, în care perechea execută mișcări complexe într-un spațiu dat - ringul, pe un ritm dat - muzica și într-un timp limitat, aproximativ două minute. Aceasta ar fi, să spunem așa, definiția științifică!
- Și cea mai puțin științifică?!
- Dansul sportiv e un sport care înglobează principii de viață cum ar fi socializarea, parteneriatul, disciplina, respectul, munca, coordonarea, e un sport care dezvoltă afilitatea, dar și alte calități.
- Când a devenit dansul un sport?
- Cu mulți ani în urmă. Mai precis în 1907, în Franța, odată cu disputarea primului Campionat Mondial. Dansul sportiv e un derivat al dansurilor de societate ale acelor vremuri, mult diferit de cel din forma actuală. Dansul sportiv s-a dezvoltat și a cuprins, pe lângă dansurile de origini europene, și pe cele sud-americane. De ce? Pentru că sunt foarte ritmate, foarte gustate, foarte îndrăgite, foarte populare.
Au apărut și primele cluburi
- Care sunt categoriile acestei discipline?
- Avem categoria standard, care cuprinde: vals lent, tango, vals vienez, slow fox și quick step. Și categoria latino: samba, cha cha cha, rumba, passo doble și jive. Se concurează la una dintre cele două categorii sau la ambele.
- Când a apărut dansul sportiv în țara noastră?
- După 1989. Înainte de acest an existau așa numitele Școli de dans și bune maniere din cadrul Caselor de Cultură. De asemenea formațiile de dansuri populare aveau profesori cu mare pasiune, care se ocupau, predau dansul sportiv. Federația Română de Dans Sportiv a fost înființată la începutul anilor 90. Dan Viorel Năstase, profesor de sport, mare pasionat de dans, a fost cel care a pus bazele dansului sportiv în România, în colaborare cu Federația de Dans Sportiv din Republica Moldova. În stânga Prutului, dansul sportiv era mult mai cunoscut datorită infulenței din era sovietică.
- Nu a fost un drum ușor.
- Nu a fost. Și asta pentru că dansurile sunt standardizate. Noi dansam după ureche! La început s-a învățat vizionând casete video aduse din străinătate. Au apărut și primele cluburi: Club 80 din Oradea, Bolero din Timișoara, Terpsidava din București, club înființat de Viorel Năstase, nume care provine de la Terpsihora, care este una dintre cele nouă muze, fiica lui Zeus și Mnemosyne.
„Aproximativ trei sute de cluburi și șapte mii de sportivi”
- S-a început de jos, de la copii?
- Nu, de la adulți. Apoi mișcarea s-a extins. Elevii au devenit profesori. Invitații din străinătate, italianul Giordano Vanone, moldoveanul Petru Gozun, ca să-i amintesc doar pe ei, au contribuit și ei la dezvoltarea dansului sportiv în România.
- Câte cluburi și câți sportivi sunt în acest moment în România?
- Aproximativ trei sute de cluburi și șapte mii de sportivi. Sunt însă mult mai mulți cei care practică dansul sportiv.
- Când au apărut primele rezultate în dansul sportiv din România?
- După anul 2000. Primele rezultate au venit la copii, la categoria sub 12 ani, la un Concurs Internațional în Germania, echivalent al Campionatului Mondial de la celelalte vârste. Campionat Mondial există începând cu U16.
„Perechea de dansatori e unică”
- Cum stăm la această oră?
- Avem campioni mondiali la toate categoriile de vârstă, cu excepția seniorilor, unde e foarte greu să te bați cu marile forțe ale lumii. Pentru o țară ca a noastră, fără tradiție în dansul sportiv, e dificil să lupte de la egal la egal cu națiuni unde dansul sportiv face parte din cotidian, așa cum se întâmplă în Rusia, Germania, Anglia, Italia, adevărate școli de dans.
- Este dansul sportiv un sport costisitor?
- Doar la nivel înalt, acolo unde costumele sau rochiile pot costa și câteva mii de euro!
- Cum e viața unui dansator sportiv?
- Ca a oricărui sportiv, cu antrenamente zi de zi, antrenamente în cadrul cărora se pune accent pe pregătirea fizică, antrenamente de final, noi le mai spunem simulări de concurs. Apoi sunt antrenamentele individuale. Mă refer aici la pereche. Pentru că perechea de dansatori e unică, are stilul său. Fazele de antrenament sunt generale, dar când vorbim de competivitate pregătirea e specifică în funcție de foarte multe aspecte. Poți avea o pereche de sportivi care se mișcă bine în ring, dar care nu se descurcă cu piruetele, iar atunci trebuie să-i alegi elemente coregrafice care să o avantajeze. Ritmul antrenamentelor și al competițiilor e unul înalt în dansul sportiv. Te pregătești toată săptămâna, iar în week-end mergi la concurs, pentru că aproape în fiecare week-end e cel puțin un concurs.
- Când ați descoperit dansul sportiv?
- În studenție, în 1997. Aveam 20 de ani. Făcusem parte, acasă, în Vrancea, dintr-un ansamblu folcloric. Am mers alături de prietena mea, Alexandra, la un club de dans sportiv. Nu pot spune că a fost dragoste la prima vedere. Aveam ureche muzicală, iar asta m-a ajutat. Amănuntul cu urechea muzicală nu e însă unul decisiv în dansul sportiv.
- Primul concurs?
- După un an, la Sala Polivalentă din București. Acel moment a fost vaccinul care mi-a trebuit pentru a continua cu dansul sportiv. Erau, țin minte, 77 de perechi. Am încheiat pe la jumătatea clasamentului. A fost un început.
- Care este palmaresul perechii Alexandra - Virgil Boroș?
- De trei ori campioni naționali la formații (probă de opt perechi în sincron din aceeași echipă), campioni naționali la seniori în 2012 la secțiunile standard și latino. Am avut și o scurtă incursiune la profesioniști, unde am devenit vicecampioni naționali, locul doi la Cupa României.
- Sunteți cel care a pus pe picioare secția de dans sportiv de la CSM București. Câți sportivi sunt legitimați la CSM?
- Am venit la CSM în primăvara acestui an și în scurt timp am reușit să punem pe picioare secția. Avem 60 de sportivi legitimați.
- Care ar fi principalele motive pentru care un părinte ar îndrepta pașii copilului său spre dansul sportiv?
- În primul rând cele enumerate la începutul discuției, când am dat definiția acestei discipline! Dansul sportiv e un dans social, e un sport postural, care corectează permanent postura. Eu am o vorbă: mai întâi stăm frumos și după aceea dansăm! E un sport simetric, care, să spunem așa, nu lasă urme corpului, dimpotrivă. S-a demonstrat că dansul sportiv dezvoltă rețelele neuronale, fiind folosit în terapia teribilei maladii Alzheimer. Repet, copiii învață ce înseamnă disciplina, perseverența, se corectează permanent, dansul sportiv îi pregătește realmente pentru viață.
- Ce rezultate au obținut sportivii de la CSM?
- Un loc 1 la Concursul Internațional de seniori de la Brčko prin perechea compusă din Nicoleta și Adrian Nedelcu. Cei doi au încheiat pe locul 7 un concurs puternic la Wuppertal, în Germania. Vor merge în această lună la Stuttgart, la un alt concurs foarte puternic. Ei sunt în prezent pe locul 12 în lume. Perechea formată din Alina, fata mea ce mare, și Ionuț Ciubotariu, partenerul său, e și ea în Top 30 în lume la tineret.
- Fata cea mică nu practică dansul sportiv!
- Ilinca, cea care are 15 ani, are alte pasiuni, volieul, tenisul! Cu Alina a fost altceva. A mers cu noi peste tot și face dans de la patru ani.
- Care sunt obiectivele secției de dans sportiv de la CSM București?
- Vizăm toate locurile fruntașe de la Campionatele Naționale indiferent de vârstă. Dar, vă spun sincer, cel mai important obiectiv e acela de a ajunge în tot Bucureștiul, la toți copiii, să le arătăm frumusețea dansului sportiv.
